duminică, 30 decembrie 2012

Confuzia Cercetare-Educatie in Romania



Confuzia cercetare/educație este păguboasa in practica, pentru că ignora necesitățile reale ale cercetării și confundă finanțarea pentru educație cu cea pentru cercetare. Nimeni nu spune ca la nivel universitar nu trebuie cercetare, asta ar fi realmente aberant. Ceea ce trebuie foarte clar înțeles este ca finanțarea de baza pentru pregătirea studenților este mult prea mica pentru a susține educația, si absolut inadecvata ca volum si structura pentru susținerea cercetării.
Practic ar trebui sa existe o finanțare de baza pentru pregătirea studenților si o finanțare de baza pentru cercetare, de la care sa înceapă sa se discute despre cercetare, si orice pretenții de performante.
Pe cifre, educația reprezintă 4,24% din cheltuielile publice (EuroStat, 2009) fata de media europeana  de 5,41%, (EuroStat, 2009). Cercetarea reprezintă la nivelul României 0,74% din cheltuielile publice, 1,52% la nivel european (EuroStat, 2009). Față de datele disponibile pe EuroStat,  intre timp s-a mai redus din finanțare (in 2010 si 2011). La noi realitatea este ca se decontează rezultate ale cercetării finanțate din bugetul educației pe bugetul de 0,74% aferent cercetării. Asta înseamnă ca bugetul alocat educației este mai mic cu suma cheltuita din educație pentru cercetare. In termeni financiari si legali este un fel de deturnare de fonduri de la educație pentru cercetare sub pretextul ca educația superioara ar trebui sa fie cercetare. De asemenea se decontează ca rezultate cercetări care nu au beneficiat de nici un fel de finanțări publice. Daca ar fi sa luam in considerare ca un procent din PIB in Romania înseamnă una, in Germania înseamnă cu totul altceva, am înțelege poate mai bine ca realitatea este destul de greu de administrat in condiții de performanta competitiva.
Rezultatele in cercetare nu sunt "para mălăiață in gura lui nătăfleața" se obțin cu finanțări serioase, training pentru cercetători, recrutare de oameni de vârf, resurse materiale, si foarte mult timp si efort. Faptul ca un profesor intre doua suporturi de curs, trei dosare de acreditare si o enormitate de birocrație mai reușește sa puncteze ceva la repezeala nu se numește cercetare ci forma fără fond. Si faptul ca se așteaptă de la asistenți si lectori aflați sub nivelul de subzistenta la nivel salarial sa producă cercetare se numește neo-sclavagism. Cu normele umflate la 16 ore, cu 5-10 discipline de pregătit un profesor de facultate va ajunge in curând sub nivelul unui profesor de liceu sub aspectul specializării.
Finanțarea de baza in cercetare ar trebui sa însemne:
1. acces la baze de date de articole specifice in fiecare domeniu (Web of Science, Athens, Cabells, JStore, Ebsco, Emerald, Scopus, etc) măcar pentru biblioteca fiecărei universități, daca nu si pentru fiecare birou al fiecărui profesor. As spune acces cu parola de la distanta pentru fiecare cercetător dar asta este prea science-fiction pentru noi.
2. un pachet de finanțare pentru cărți (tipărite si online)
3. pachete specifice pe domenii (infrastructura, calculatoare, software, echipamente de laborator, materiale consumabile, animale pentru experiențe, etc)
4. pachete de finanțare pentru personal de suport (laboranți, IT, etc).
5. training avansat periodic privind metodologia cercetării, publicare, limbi străine, etc.
6. mobilități obligatorii finanțate la alte centre de cercetare
7. fonduri pentru diseminarea cercetării in mediul economic romanesc (pentru ca banii cheltuiți sa se întoarcă la contribuabil)
După ce toate astea sunt finanțate măcar la nivel minimal se poate începe realmente o cercetare.
Toate cele enumerate mai sus se dorește sa fie finanțate din cea mai mica finanțare pe student din Europa. Asta se numește confuzie intre cercetare si educație in practica, si nu are cum sa funcționeze.
Povestea cu granturile de cercetare este o gluma proasta, pentru ca in termeni de cash-flow a adus universități întregi in prag de faliment prin neonorarea graficelor de plați de către finanțatori. Concret, se așteaptă rezultate înainte de a se obține finanțări, ceea ce reduce la 0 (zero) eficienta finanțării. Finanțarea nu este un premiu, ci o condiție pentru a se obține rezultate.
Asta cred eu ca înseamnă "cu picioarele pe pământ".

Articol scris in luna octombrie 2012 și nepublicat

Niciun comentariu: