Despre o opinie a domnului Laszlo Csak

 
Opinia a aparut aici: http://www.contributors.ro/administratie/reforma-administrativ-teritoriala-pentru-o-romanie-competitiva/

Observatiile mele sunt urmatoarele:
1. Ipoteza conform careia ”România dispune de un sistem teritorial depășit de timp și ineficient” nu este argumentată. Afirmatia este un slogan fara argumente. De aici rezultă că restul raționamentului este viciat.
2. Argumentul conform caruia ”Procesele teritoriale nu sunt în concordanță cu scopurile teritorile, iar efectul politicii de dezvoltare este ori negativ, ori neutru, cu alte cuvinte, nu se poate vorbi de contribuția reală a acestuia la competitivitate” este viciat de lipsa de argumente si exemple.
2.a. termenul ”procese teritoriale” este neclar
2.b. termenul ”scopuri teritoriale” presupune existenta unor astfel de scopuri, care sa fie diferentiate si declarate pe zone si regiuni specifice. Ar fi interesante cateva exemple din toata țara
3. Domnul Csak argumenteaza: ”actuala structură și administrație e una redistributivă, statică, sufocată de reglementări și de controale”se separa in trei componente care trebuiesc analizate separat.
3.a. caracterul redistributiv al administratiei, este specific oricarei structuri administrative din aceasta lume. Inclusiv ”fondurile europene” provin din redistribuirea sumelor din tarile care contribuie mai mult catre tari care contribuie mai putin.
3.b. caracterul static, nu are legatura cu organizarea teritoriala ci cu procesele legislative si modul in care atributiile sunt repartizate catre autoritati de diverse nivele. Activitatea publica este guvernata de proceduri legale si acestea au proceduri de schimbare. Aceasta solutie este contraponderea riscului de abuzare de către autoritatatea administratiei.
3.c. Reglementarea excesiva, nu are legatura cu organizarea teritoriala ci cu ”statul de drept” si provine in foarte mare parte din procesul de aderare la UE
3.d. Controlul este organizat conform standardelor europene si din pacate i se poate imputa mai degraba ineficienta decat caracterul sufocant. Oricum, organizarea teritoriala nu are legatura cu natura si dimensiunea controlului, ci eventual cu subordonarea lui.
 4. ”Dezvoltarea teritorială occidentală și dezvoltarea regională din țările-membre cu succes oferă o sumedenie de exemple viabile” ar fi fost bune cateva exemple, dar aici nu se poate ignora faptul ca unele regiuni au un caracter traditional, sucesul lor fiind legat de o evolutie in timp nu de o formula artificiala de calchiere a unor modele.
5. Existența a cinci nivele propusa de domnul Csak în ierarhia organizarii presupune existenta a cinci structuri administrative. Numai ideea unei astfel de tranzitii presupune un sistem de tranzitie care implica multiplicarea numarului de functionari cu minim 20% (de la 3 la 5 nivele), structuri alese la nivel de ”zona functionala” si ”regiune”.

A propune un astfel de sistem fara o argumentare extrem de pertinenta a costurilor si beneficiilor pe care le-ar putea genera un astfel de sistem este un act iresponsabil. Cu atat mai grav mi se pare ca aceasta propunere vine de la un posesor de doctorat in: ”ştiinţe regionale şi economie”, de la care asteptam argumente si exemplele mult mai clare. Nu se poate accepta o reforma de o asemenea natura fara o argumentatie deosebit de bine pusa la punct.
Exista insa si un mare adevar in afirmatiile domnului Csak, exista in acest moment majoritatea necesara unei astfel de reforme. Sper insa sa existe la nivelul acestei majoritati a unei maturități și responsabilități deosebite în abordarea unei astfel de schimbări in conditii de criza.